Trupul meu, alegerea mea

Trupul meu, alegerea mea

Acesta e cel mai comun argument pentru avort, o femeie poate face ce vrea cu trupul ei. Mai ales în ce privește așa-zisa sănătatea reproductivă. Raționamentul de bază e surprins în slogane ca: „Trupul meu, alegerea mea“, „Fără interdicții în trupul meu“, „Ține-ți Rozariul departe de ovarele mele“ și altele dau același mesaj: o femeie poate face ce vrea cu trupul ei, deci nu te băga în decizia ei de a face un avort. 

E atât de simplu? Nu chiar. În primul rând trebuie să ne asigurăm că această poziție se referă numai la acțiuni care afectează propriul trup și nu al altuia. Nimeni nu va spune că autonomia trupul va permite cuiva să violeze alt trup. Să privim avortul. În limite naturale, desigur că o femeie are dreptul să decidă ce face cu trupul ei: nimeni nu o poate face să își pună piercinguri sau să se tundă, să se împuște în picior sau să violeze pe cineva. Dar ce au toate acestea de-a face cu avortul?

Când oamenii rostesc sloganul: „Trupul meu, alegerea mea“, implică faptul că fetusul e parte din trupul femeii și astfel poate fi înlăturat datorită autonomiei trupului. Deci copilul nenăscut e parte din femeie? Răspunsul e un răspicat NU. Să vedem de ce. Un posibil argument pentru care fetusul e parte din femeie este că primește hrană prin cordonul ombilical și placenta sau această legătură e simbiotică. Adică între două ființe umane. Copilul nenăscut are propriul creier, inimă, organe și ADN. Le folosește independent de mamă. Poate muri într-un avort spontan sau la naștere în timp ce mama continuă să trăiască. Iar dacă mama însărcinată moare, copilul încă poate trăi dacă e salvat repede din trupul ei. E clar că sunt două organisme diferite.

În acest moment un susținător al avortului ar putea abandona idea că fetusul e parte din trupul mamei și în schimb, să spună că această relație simbiotică e parazitară, adică bebelușul e un parazit. Argumentul presupune că fătul e ca un purece care suge sânge și nutrienți din mamă în propriile interese. E adevărat că bebelașul are nevoie de mamă pe măsură ce se dezvoltă în pântece. Simptome ca greața matinală îi fac pe unii să numească sarcina o boală cauzată de copilul-parazit. Orice persoană onestă poate vedea că o sarcină nu presupune o astfel de relație pe care un parazit o are cu gazda sa. În cel mai rău caz, e o relație de comensalism unde mama nu primește nici o daună, nici benficiu, dar celălalt, bebelașul nenăscut, beneficiază enorm.

Unele studii arată că sarcina timpurie, chiar mai multe sarcini, pot preveni cancerul de ovare și de sân, și reduce sau elimină crampele menstruale după naștere. Se elimină și hormonul numit oxitocină care ajută la o legătură unită cu copilul după naștere. Mai mult, o specie are nevoie de copii pentru a supraviețui și desigur că a avea copii este un beneficiu biologic. Știința și faptul că o femeie poate benedicia din așteptarea unui bebeluș frumos pe care să îl iubească și de care să fie iubită pentru ani fac sarcina o relație simbiolică mutuală în care beneficiază ambele părți. Trupul meu, alegerea mea. Sigur! Dar când vorbim de un copilaș nenăscut, trupul altcuiva e în cauză. Dați un like, abonați-vă și porniți notificările pentru a rămâne conectat la conversație. Mulțumim pentru vizionare! 

Traducerea și subtitrare: Alexandra Potroghir