Viața Sfintei Gianna Beretta Molla

Darul Vieții | 27 iulie 2016 | Patroana Darul Vieții | Niciun comentariu

În evenimente cheie din viaţa unui om sau a unui grup de oameni uneori sfinţii dau semne de netăgăduit că ne sunt alături, că au ales să ne protejeze în ceea vrem să facem.
Astfel, de exemplu, s-a întâmplat ca ultima zi a conferinţei „Misiunea creştinului în apărarea sfinţeniei vieţii” (16 mai 2004), organizată de Asociaţia Darul Vieţii în Timişoara (prima conferinţă internaţională), să coincidă cu canonizarea Giannei Beretta Molla, de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea la Roma: o mamă a 3 copii care şi-a dat viaţa în mod conştient pentru cea a copilului ei nenăscut.

Gianna Beretta s-a născut în Magenta (Milano), la 4 octombrie 1922. Deja din tinereţe ea a acceptat darul credinţei şi educaţia curat creştină pe care a primit-o de la părinţii ei, care erau deosebiţi. În consecinţă a experimentat viaţa ca fiind un minunat dar al lui Dumnezeu, având o credinţă puternică în Providenţă şi convinsă fiind de necesitatea şi eficienţa rugăciunii.

În mod conştiincios s-a dedicat studiului în timpul formării ei în învăţământul secundar şi superior, în timp ce a aplicat credinţa printr-o generoasă slujire apostolică în rândurile tineretului din Acţiunea Catolică şi făcând muncă caritativă pentru cei bătrâni şi nevoiaşi, ca membru al Societăţii Sf. Vincenţiu de Paul. După ce a primit diverse grade în Medicină şi în Chirurgie de la Universitatea din Pavia în 1949, a deschis o Clinică medicală în Mesero (aproape de Magenta) în 1950. S-a specializat în Pediatrie la Universitatea din Milano în 1952 iar după aceea a acordat o atenţie specială mamelor, bebeluşilor, bătrânilor şi săracilor.

În timp ce a lucrat in domeniul medicinei – ceea ce a considerat o „misiune”, practicând-o ca atare – şi-a mărit slujirea generoasă în Acţiunea Catolică, în special printre „cei mai tineri”, şi, în acelaşi timp, exprimându-şi bucuria de a trăi şi iubirea faţă de creaţie, practicând schi-ul şi alpinismul. Prin rugăciunile ei şi a altora a meditat asupra vocaţiei ei, pe care a considerat-o un dar de la Dumnezeu. Alegând vocaţia căsătoriei, a îmbrăţişat-o cu un entuziasm complet, dedicându-se în întregime „formării unei adevărate familii creştine”.

S-a logodit cu Pietro Molla şi radia de bucurie şi fericire în timpul logodnei lor, pentru care a mulţumit şi a lăudat pe Dumnezeu. S-au căsătorit la 24 septembrie 1955 în Bazilica Sf. Martin din Magenta, şi ea a devenit o soţie fericită. În noiembrie 1956, spre marea ei bucurie, a devenit mama lui Pierluigi, în decembrie 1957 mama Mariolinei; în iulie 1959 mama Laurei. Cu simplicitate şi echilibru a armonizat datoriile ei de mamă, soţie, medic şi pasiunea ei pentru viaţă.

În septembrie 1961, spre sfârşitul celei de-a doua luni de sarcină, a fost atinsă de suferinţă şi de misterul durerii; în uterul ei a crescut un fibrom. Înainte de operaţia chirurgicală necesară, şi conştientă de riscul ca sarcina ei să fie întreruptă, a pledat în faţa chirurgului pentru salvarea vieţii copilului pe care îl purta, încredinţându-se rugăciunii şi Providenţei. Viaţa a fost salvată, fapt pentru care a mulţumit lui Dumnezeu. A petrecut cele şapte luni rămase până la naşterea copilului cu o incomparabilă forţă a spiritului şi cu dedicaţie nealterată faţă de datoriile ei de mamă şi medic. Şi-a făcut griji că poate bebeluşul din pântecele ei s-ar putea naşte în durere, şi l-a rugat pe Dumnezeu să prevină aceasta.

Cu câteva zile înainte de naşterea copilului, de asemenea încrezându-se în Providenţă ca întotdeauna, a fost pregătită să-şi dea viaţa pentru a salva viaţa copilului: “Dacă trebuie să decideţi între mine şi copil, să nu ezitaţi: alegeţi copilul – insist asupra acestuia. Salvaţi-l.” În dimineaţa zilei de 21 aprilie 1962 s-a născut Gianna Emanuela. În ciuda tuturor eforturilor şi a tratamentelor pentru a-i salva pe amândoi, în dimineaţa zilei de 28 aprilie, în mijlocul unei sfâşietoare dureri şi după repetate exclamaţii “Isuse, te iubesc. Isuse, te iubesc”, mama a murit. Avea 39 de ani. Înmormântarea ei a fost o ocazie de profundă durere, credinţă şi rugăciune. Serva lui Dumnezeu se odihneşte în cimitirul din Mesero (4 km de la Magenta).

„Jertfire conştientă” a fost expresia folosită de Papa Paul al VI-lea pentru a defini actul Fericitei Gianna, amintind-o la rugăciunea Angelus de duminică din 23 septembrie 1973, cu cuvintele: „O tânără mamă din dieceza de Milano, care s-a sacrificat pe ea însăşi, dând viaţă fiicei ei, cu o jertfire conştientă”. Sfântul Părinte se referă în mod clar prin aceste cuvinte la Cristos pe Calvar şi în Euharistie.

Gianna fusese beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea la 24 aprilie 1994, în timpul Anului Internaţional al Familiei.