Preotul – omul cu o misiune divină

 Rev.

 

”Un Manual pastoral pro-life” de Brian ClowesFrank Papa, S.O.L.T., J.C.D.

(Cuvânt înainte la ”Un Manual pastoral pro-life” de Brian Clowes)

Considerații pastorale

PREOTUL, OMUL CU O MISIUNE DIVINĂ

”Spune adevărul într-un spirit de dragoste” – (cf. Ef. 4:15)

Manualul Pro-Life Pastoral este un discurs științific despre aspecte specifice legate de Dumnezeu referitor la comportamentul păcătos al omului. Acest lucru se realizează în mod foarte competent de rațiunea omului și de Revelația lui Dumnezeu… bucurându-se de prioritatea Revelației lui Dumnezeu!

Preotului îi rămâne doar să aplice această informație științifică la grija sufletelor. Ceea ce se cere pentru îndeplinirea acestei misiuni este o familiaritate cu provocările de care se lovește creștinul modern într-o lume complexă, ne-sfântă, veșnic schimbătoare. Preotul din pastorație trebuie să dezvolte o sensibilitate pentru nevoile turmei sale, odată pentru totdeauna. El trebuie ”să aducă din depozitul său cele noi și cele vechi” (Mat.13.52). El trebuie să extragă înțelepciunea din experiența de 2.000 de ani a Bisericii împărtășită de credință, de Sfânta Tradiție, de învățăturile papilor, și de cuvintele și exemplul sfinților și al doctorilor Bisericii. Aceasta este o sursă neprețuită și absolut esențială pentru călăuzirea și conducerea sufletelor pe calea cea adevărată care îi ajută să trăiască viața genuin creștină. Ar trebui dezvoltată mai multă prudență atunci când ne bizuim pe principii și pe metode preferate de anumite științe seculare. Preotul din pastorație ar trebuie să-și aducă aminte că sufletul omului și religia lui Dumnezeu sunt în mod esențial realități spirituale și supranaturale și că el are de-a face cu ființe morale, nemuritoare.

 

Cristos: Pastorul Suprem

 

Trebuie să ne aducem aminte că scopul primordial al oricărui preot/ pastor când are de-a face cu turma nu este să se implice în dezbateri, să câștige un argument sau să demonstreze vreun punct. Mai degrabă el trebuie să călăuzească și să salveze sufletele. Încercând să facă asta, un preot nu poate găsi un Model și Ghid mai măreț în efoturile sale decât pe însuși Isus Cristos, bunul Păstor.

În parabola Bunul Păstor, Domnul nostru le explică discipolilor săi că ei trebuie să caute să-i atragă pe toți oamenii la El printr-un spirit de grijă genuină pentru fiecare suflet – chiar și cel mai slab și mai vulnerabil. Dar oare Isus a fost un Bun Păstor doar ”part-time”? Sau a fost El permanent Bunul Păstor? Desigur, în parabola Bunului Păstor, Cristos revelează că spiritul său de fond este blând și smerit; dar Evanghelia de asemenea derulează diferitele moduri în care Isus și-a exprimat grija blândă și amabilă pentru suflete. Un studiu al Evangheliei demonstrează că în mintea lui Cristos, Bunul Păstor, înainte de toate este cineva care se sacrifică pe sine cu scopul de a salva și răscumpăra pe alții. Cei care nu sunt dispuși să facă sacrificii pentru alții nu sunt ”buni păstori”.

În plus, Domnul nostru prin exemplul său își manifestă grija pastorală pentru suflete practicând faptele trupești și spirituale ale milosteniei:

 

Fapte de milostenie trupească	Fapte de milostenie sufletească
Hrănirea celor înfometați	A-i îndrepta pe păcătoși
A oferi de băut celor însetați	A-i învăța pe cei ignoranți
A-i îmbrăca pe cei goi	A-i sfătui pe cei nehotărâți
A-i vizita pe cei închiși	A-i mângâia pe cei întristați
A-i adăposti pe cei fără adăpost	A suporta ofensele cu răbdare
A-i vizita pe bolnavi	A ierta pe ofensatori
A-i îngropa pe cei morți	A se ruga pentru cei vii și pentru cei morți

 

 Abordarea pastorală față de cei mulți

 

Cu scopul de a salva suflete mai degrabă decât a le pierde, noi ne străduim să evităm ofensarea de dragul ofensei; totuși pot fi ocazii când trebuie să identificăm și să atragem atenția celui ipocrit pentru ceea ce este și pentru ceea ce face. Oricum acestea nu reprezintă majoritatea. Multe persoane sunt pur și simplu ignorante, inculte, dezinformate, sfătuite greșit, zăpăcite, decepționate sau acționează sub influența forței, a fricii, a emoției sau a oricărei încurcături de situații (reală sau percepută) specifică persoanei individuale. Pe scurt, acelei persoane poate îi lipsește darul înțelepciunii precum este revelat în credința catolică – o înțelepciune care se manifestă pe sine în virtutea prudenței.

Atunci când avem de-a face cu o persoană individuală, mulți factori unici vor putea intra în discuție pentru un răspuns pastoral potrivit. Anumite principii sunt cruciale și indiscutabile:

* Rugăciunea ar trebui să fie prima și niciodată ultima resursă

* Trebuie să ne aducem aminte că avem de-a face cu un suflet moral, nemuritor capabil să facă alegeri care au consecințe veșnice.

* Având de-a face cu sufletele, ar trebui să ne străduim prin harul și inspirația lui Dumnezeu să fim instrumente ale iubirii, milostivirii, drepțății, înțelepciunii și a voinței lui Dumnezeu în toate privințele.

 

În această slujire preotul pastoral va avea de-a face cu oameni din toate clasele și căile vieții: medici, avocați, artiști, învățători, militari, profesori, muncitori, laici, oameni educați, bogați, săraci și poate și cu un rege sau o regină.

  Preotul trebuie să clarifice ce ar putea face oamenii și ce nu ar trebui să facă.Acest lucru pretinde cunoștințe profunde și variate. Fiecare persoană este diferită. Ei ar putea fi plictisiți, obositori, cruzi, ignoranți, grosolani, argumentativi, contrari, ostili sau neprietenoși. Aceasta pretinde o bună măsură de sacrificu de sine și autocontrol din partea preotului! Preotul din pastorație trebuie întotdeauna să fie pregătit să întâlnească tot felul de oameni cu puncte diferite de vedere, opinii, atitudini, temperamente și personalitate.

 

Cristos conceptul versus Cristos persoana

Uneori spre bine alteori spre rău, Isus este văzut mai degrabă ca un concept decât ca o persoană reală. Necredincioșii îl privesc ca un fel de , ”idee”, ”definiție”, ”teorie” .. un construct filozofic din mințile unei mulțimi ciudate care se denumesc pe sine ”creștini”. Pentru mulți oameni lumești, titluri precum ”Cristos”, ”Mesia”, ”Mântuitor”, ”Fiu al lui Dumnezeu”, ”Mielul lui Dumnezeu”, ”Păstor”, ”cel uns” nu sunt altceva decât produse mitice, figuri imaginare. Totuși atât credincioșii cât și necredincioșii posedă un simț primar asupra faptului că preotul are o demnitate intrinsecă, deasupra tuturor celorlalți oameni, și că preotul este personificarea  lui Cristos însuși..” Un Cristos în trecere, s-ar zice.

Preotul în pastorație ar trebui să aibe două dispoziții de bază:

– o idee corectă a statutului său preoțesc

– o voință fermă de a fi un preot bun

 

El ar trebui să fie un bărbat diferit de ceilalți din moment ce a fost ridicat la demnitatea unui om al lui Dumnezeu, capabil să acționeze în însuși persoana lui Cristos (in persona Christi)!

 

Preotul pastoral

Preotul pastoral ar trebui să fie arătos și accesibil oamenilor purtând un apostolat printre ei, asistându-i atât în problemele spirituale cât și în cele materiale pentru a câștiga suflete pentru Domnul. Preotul poate face asta conversând cu ei când îi întâlnește în piață sau vizitându-i în casele lor. El poate să glumească sau să râdă cu ei, poate fi bine dispus, sau să întrețină discuții prietenoase sau familiare cu ei. Oamenii vor vedea asta ca și o vizită a unui om sfânt al lui Dumnezeu. Va fi ca și cum însuși Cristos ar fi intrat în casele lor și ar fi șezut cu ei la masă! În conversații precum acestea, cuvântul potrivit în momentul potrivit merită mai mult decât o mie de predici sau decât o mie de cărți!  A fi ”pastoral” recere un anumit cadru mintal, un act al voinței, chiar dacă situația pretinde o mustrare puternică sau o corecție amabilă.

 

Preotul: Omul cu o misiune divină

Preotul pastoral ar trebui să-și aducă aminte că, atunci când toate au fost spuse și făcute, misiunea sa finală este să combată păcatul și să salveze suflete. Dacă, la sfârșitul zilei, rugăciunile, cuvintele, suspinele și of-urile preotului pentru un împiedicarea unui singur păcat sau pentru salvarea unui singur suflet, acel preot ar trebui să fie mângâiat.  Ce muncă mai mare și mai nobilă ar fi putut face el în această lume? De care satisfacție mai mare ar putea să se bucure preotul decât știind că munca pe care o face nu e doar pentru el însuși sau pentru alt om, ci pentru gloria lui Dumnezeu?

Nu mai trebuie spus că preotul trebuie să fie echipat cu cunoștințe, prudență și celelalte virtuți. Domnul îi va oferi asistență ordinară și extraordinară, oferindu-i preotului din pastorație iluminare, inspirație, înțelepciune, răbdare și tărie după cum are el nevoie și chiar un grad peste abilitățile normale ale preotului.

În esență preotul pastoral ar trebui să fie mai mult decât un om bun de rând. El ar treuie să fie echipat cu suficientă cunoaștere morală și doctrinală. El ar trebui în mod particular să se supravegheze pe sine și apostolatul său pastoral. El ar trebui să fie recunoscut pentru caritatea și răbdarea sa, încercând pe toate căile să prevină păcatul împotriva lui Dumnezeu și să salveze păcătoșii.

Preotul pastoral ar trebui să depună orice efort pentru a câștiga suflete prin conduita sa caritabilă, prin prezentarea sa clară a adevărului și a căii morale și a convingerii sale profunde a valorii vieții sacramentale.

Într-un cuvânt, fiecare preot trebuie să fie ”pastoral”. El este un om al lui Dumnezeu care ar trebui să fie dispus să sacrifice și să se renege pe sine însuși pentru gloria lui Dumnezeu și pentru salvarea sufletelor. Ar trebui să se lupte pentru un caracter și o reputație ireproșabile – evitând chiar și aparența de rău – un bărbat al rugăciunii, al reculegerii, al uniunii cu Dumnezeu, și un spirit de detașare față de lume – un om cu o misiune supremă de la însuși Dumnezeu!   

……………..

”Un Manual pastoral pro-life” de Brian Clowes, publicat de Organizația ”Human Life International” se află în curs de traducere de către Asociația Darul Vieții și va fi tipărit în curând.

Pentru comenzi: 0721-335704