DonațiiAjutați-ne cu o donație, prin PayPal sau transfer bancar!

Găsind semnificația unei crize într-o eră post-creștină

Pr. Shenan Boquet, președinte Human Life International

O poză din timpul gripei spaniole în care oamenii îngenunchiază sau stau în picioare pe treptele Catedralei Fecioarei Maria a Ridicării la Cer din San Francisco în 1918. Gripa spaniolă a făcut între 50-100 milioane de victime. Era extrem de contagioasă, s-a răspândit rapid în jurul globului și în opoziție cu virusul despre care se vorbește în aceste zile, nu a scutit nici o vârstă, nici pe cel tânăr, nici pe cel sănătos.

 Din cauza fricii de pandemie, autoritățile din multe jurisdicții ori au interzis toate evenimentele ori au recomandat ca acestea să fie ținute în aer liber.

Credincioșii totuși s-au adunat pe treptele Bisericii.

Înțelept sau nu, oricum această poză reprezintă pentru mine o mărturie puternică pentru tendința umană universală în vremuri de mari încercări, ca să ne întoarcem inimile și mințile înspre transcendent, pentru a căuta înțelepciune la cel Atotputernic.

Semnificația spirituală a unei crize

Știm din Sf. Scriptură și din istorie că Dumnezeu folosește calamitățile naturale și plăgile ca mijloace pentru a-și chema poporul la întoarcere de la neascultarea sa păcătoasă la conștientizarea Sa și a Legilor Sale. (…)

În vremuri de pandemie Biserica are un rol crucial. Exact în acest fel de vremuri oamenii își dau seama cât de înfometați sunt după Dumnezeu. Biserică se află în posesia acestor adevăruri și are o responsabilitate solemnă să facă aceste adevăruri accesibile.

Circulă o povestioară faimoasă despre Sf. Grigore cel Mare. El a devenit Papă în mijlocul unei izbucniri îngrozitoare a unei plăgi. Imediat după ce și-a preluat funcția a chemat credincioșii la rugăciune și a organizat procesiuni ample în jurul orașului, iar în fruntea ei a fost o pictură a Fecioarei Maria cu reputația de a fi fost pictată de însuși Sf. Luca. Se spune că la finalul procesiunii, Sf. Grigore a avut o viziune cu un înger pe vârful mausoleului lui Hadrian cunoscut acum ca fiind Castelul Sant’ Angelo: îngerul băga sabia în teacă, din ceea ce Papa a înțeles că s-a terminat pedeapsa cu plaga.

Oare coronavirus este o pedeapsă pentru păcatele noastre? Nu știu. Desigur nu există îndestulare de păcat în lumea noastră modernă și hedonistă. Dar ceea ce știu cu certitudine absolută este că răspunsul potrivit față de această criză este cea la care ne îndeamnă Sf. Grigore și orice alt sfânt sau profet mergând înapoi la începuturile revelației Scripturii: Pocăiți-vă, întoarceți-vă la Dumnezeu.

 ”De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor”. Mt.4.17

Ca răspuns la răspândirea coronavirusului multe biserici din Italia, Japonia și din alte părți au suspendat Liturghiile sau au pus alte restricții în locul lor. Dat fiind ceea ce știm despre căile pe care se răspândesc virușii letali, unele dintre aceste măsuri sunt rezonabile. Pe de altă parte, unele dintre ele sunt excesive sau premature. În unele cazuri, bisericile au suspendat întâlnirile pentru rugăciune chiar înainte ca guvernele să suspende întâlnirile în cluburi, baruri sau piețe. Rezultatul este că exact atunci când oamenii sunt cel mai receptivi la problemele spirituale și când sunt însetați de alinarea și de adevărurile pe care Biserica le poate oferi, ele nu sunt accesibile.

 

Precum există medicină fizică tot astfel există și medicină spirituală. Ambele sunt necesare. Prin răspunsul Bisericii față de coronavirus, măsurile practice pentru evitarea contaminării ar trebui echilibrate cu măsuri menite să cheme oamenii înapoi la rugăciune și la pocăință. Oficialii bisericilor ar trebui să se străduiască să găsească căi creative pentru a aduna oamenii la rugăciune, chiar dacă numai pe cale virtuală sau spirituală, organizând novene, zile de post, transmisiuni de Liturghii la televizor sau pe internet.

Trăim într-o lume decăzută, speriată de păcat, de suferință și de moarte. Dar Dumnezeu deține controlul. Chiar dacă rasa umană a făcut eforturi mari în a contracara răspândirea bolii și a suferinței, nu vom fi niciodată în stare să deținem un control perfect. Recunoscând lipsa noastră de control și realitatea mortalității noastre, această criză curentă oferă o adevărată milostenie chemându-ne înapoi la înțelegerea suveranității lui Dumnezeu și al destinului nostru veșnic. Precum acele mulțimi de oameni pe treptele Catedralei din San Francisco, primul nostru răspuns ar trebui să fie îngenunchierea în fața celui Atotputernic, cerșind îndrumarea și îndurarea Sa. Acesta este cel mai rezonabil lucru pe care îl putem face în aceste circumstanțe, după cum a înțeles aproape fiecare generație dinaintea noastră în mod intuitiv.

Să ne rugăm pentru conducătorii noștri spirituali în aceste vremuri, pentru ca să știe cum să aducă pacea care vine dintr-o iubire încrezătoare în Providența lui Dumnezeu în mijlocul crizei. Și să ne rugăm pentru conducătorii noștri politici pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu să-i călăuzească atunci când formulează un plan pentru limitarea răspândirii virusului și ca oamenii de știință și cercetătorii medicali să fie călăuziți în găsirea remediilor.